Scufița Roșie era studentă la Sibiu. Stătea în gazdă la o bunicuță din Valea Aurie, și avea cursuri pe Calea Dumbrăvii. În fiecare zi mergea pe jos, cu coșulețul de referate culese deunăzi de pe internet, la facultate și înapoi.
Atunci când, în urmă cu ani de zile, ultimii sași își părăseau casele, la oraș se iscau vorbe fioroase, cum că ar da țiganii năvală, ar arde și ar prăda, și ar lăsa în urmă doar cenușă, pustiu și jale.
"Nu ieșiți din casă!", ne sfătuiește cu înțelepciune aparatul de radio, același care cu opt sute de ani în urmă ne anunța că au dat tătarii foc la paie.
În urmă cu un număr de săptămâni, în Tribuna apărea un articol curajos pe o temă tabu, o temă pe cât de actuală și de importantă, pe atât de interzisă: șovinismul sibian.